Etichete

, , , , , , , , , , , ,

gogosi

După cum bine mă cunoașteți din polemica mea filozofica cu Floricica Dansatoarea, sunt marele filosof Gabriel Liiceanu și, dacă Nietzsche obișnuia să umble prin piețele publice cu o torță aprinsă în plina zi, spunând că e în căutarea lui Dumnezeu, eu umblu cu gogoși prin Parlamentul European și spun că relev adevărul… 

Am gogoși de tot felul, însă preferatele mele sunt cele politice, că pot spune vrute și nevrute despre ăia de la comunistoidul PSD. De curând i-am tras o gogoașă de felul ăsta și președintelui Comisiei LIBE din Parlamentul European, adică lu’ grasu’ ăla cu nume de fotbalist, Moraes parcă-l cheamă. Ce-a mai înghițit-o ! A halit-o ca un găgăuță ce e…  Ha ha ha !

La urma urmei, dintre toate gogoașele doar cea politică se integralizează și pune problema sensului adevărului, după cum bine spunea Leibniz: „De ce mai degrabă nimic decât o gogoașă ?” 

Această deschidere către gogoșărit am deprins-o de la Heidegger, care o numea GOGOSAIN, adică „a gogoșări aici.”

In final, vă spun că adevărul nu țintește întotdeauna la structuri bine inteligibile, însă gogoașa, cum bine spunea Hegel, este asemeni lumii ideilor platoniciene, domnind etern într-o transcendență imobilă… 

Cetățeanul Turmentat,

apropritat și nembru Turmy Hebbdo
Anunțuri