Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

truismul-amendat

Bună ! Sunt Gabriel Liceeanu. Mi se spune Liceeanu deoarece imi place să merg deseori prin liceele din oraș, unde găsesc multi filosofi ca mine cu care joc table in recreație.

Nu m-aș fi deranjat să scriu aici aceste rânduri, căci aveam de discutat cu Pleșu despre Noica și Cioran, da’ cuvintele Floricicai Dansatoarea de la mitingul din fața Palatului Cotroceni mă obligă să intervin și să-i dau replica cuvenită.

Deci, Floricica Dansatoarea spunea, intr-un interviu pentru o televiziune de știri, citandu-l pe Sartre din  „Știrbitură și neant”, că  „totul incepe prin știrbitura…”

Ce eroare  gravă a unei guri știrbe !

Floricica Dansatoarea trebuie să știe că, așa cum spunea Heidegger in  „Ce este știrbul”, trebuie mai intai să incepem prin a ne intreba ce nu este știrbul. Caci știrbul nu trebuie confundat cu știrbitura și nici Floricica Dansatoarea cu Sartre.

Aș vrea să mai adaug că, după cum bine spunea Kierkegaard in  „Știrbitură și cutremurare”, a fi știrb inseamnă a-ți asuma paradoxurile cu care se confrunta o conștiinta știrba, așa ca a mea sau a maestrului Pleșu, intre finit și infinit…

Ca să intaresc cele spuse pană acum, deși nu voi trata subiectul atât de exhaustiv ca Floricica Dansatoarea, aș aminti câte ceva din cogito-ul lui Descartes:

–  „Sunt știrb, exist”: indoiala nu poate ataca această evidența, caci indoiala o presupune. Dacă mă indoiesc, o fac pentru că sunt știrb…

–  „Eu sunt știrb, deci am știrbitura”, concept pe care Descartes nu il concepe ca pe un principiu de viață obscur, ci ca pe un „lucru” sau o „substanță” știrba…

In final, doresc sa-i spun Floricicai Dansatoarea că adevarul indubitabil „sunt știrb, deci am știrbitura” este mai presus de indoială, căci pentru ca indoiala să fie plauzibilă este nevoie de cineva care să fie cu mult mai știrb la minte decât mine sau colegul Pleșu, ceea ce este imposibil.

Cetățeanul Turmentat,

apropritar și nembru Turmy Hebdo

 

Anunțuri